Home » Editorial

Pasiune si dedicatie

14 December 2013 No Comment 1,521 vizualizări


Va rog sa cititi inainte de a da like. Poate nici nu merita… Mai bine cititi!

Primesc foarte multe mesaje, in general pe facebook, in care sunt intrebat deseori cat costa masina aceea, sau sunt abordat direct, vreau si eu masina aia… De aceea am decis sa scriu acest material, sincer, pentru ca este obositor sa repet la nesfarsit ca eu nu sunt comerciant. Eu sunt un pasionat de modelism, axat pe nostalgicele masini care au cutreierat Romania anilor trecuti, atunci cand industria automobilistica insemna ceva pentru economia acestei tari. In general reproduc machete care nu mai sunt, sau care in curand vor disparea cu totul…

Aceasta este o pasiune destul de costisitoare. Machetele costa, vopselurile costa, decalurile costa si mai mult. Cerneala la imprimanta, colile autocolante, energia electrica, etc., toate sunt costuri suportate de familia mea, pentru ca sunt blagostovit de soarta cu o sotie care ma intelege si ma accepta cu toate metehnele mele, si care ma sprijina si ma incurajeaza in tot ceea ce fac. De aceea, uneori si numai pentru clientii seriosi, mai tunez cate o macheta, cu materialul clientului, numai pentru ca trebuie cumva sa imi sustin costurile acestei pasiuni. Nu sunt nabab si nu sunt nici comerciant. La mine nu exista stocuri de machete pentru vanzare. Eu nu modelez ca sa traiesc, eu traiesc pentru a modela…

Repet adesea aceste texte, alaturi de povestile cu care insotesc postarile mele, atunci cand mai am timp si sa exprim textual povesti legate de machetele mele, dar de cele mai multe ori, vizitatorii mei, nu se sinchisesc a citi textele. Ei dau clik pe poza, dau like si imediat ma intreba cat costa aia sau aia… fara a citi ceva din ce ma omor eu sa scriu. Chestie enervanta, mai ales ca am atat de putin timp disponibil pentru internet. In general intru pe net ca sa ma documentez, sa caut poze, date istorice si tehnice despre vehiculele pe care intentionez sa le reproduc. De aceea timpul meu este foarte pretios. Dupa documentare, urmeaza proiectarea, acolo unde este posibil pe calculator, apoi lucrul efectiv la bancul de la atelierul meu improvizat pe masina de spalat din holul mic. Nu spun ca nu agreez like-uri, fireste ca imi creste inima de bucurie, dar este oarecum greu sa observ ca nu sunt citite textele insotitoare si ca mi se pun repetetitiv intrebari la care am raspuns de zeci de ori anterior…

Pe de alta parte, va spun ca modelismul se poate face in doua feluri. Fie rapid, ieftin si superficial, fie cu timp de executie mai mare, detaliat, dar mai scump. La nivelul la care am ajuns, nu prea imi permit sa fac ieftin si prost, si de aceea am postat si imaginea de mai jos, un text explicativ/justificativ vizavi de calitatea si costul unei lucrari marca Prognosis. Eu nu imi permit sa fac deraieri de la calitate in favoarea pretului, iar pretul unei lucrari este pe masura muncii mele. Sunt artist, iar lucrarile mele costa. Nu pot sa lucrez pe un pret derizoriu. Ar insemna sa fiu in pierdere. Si decat sa lucrez pe degeaba, prefer sa stau pe degeaba. Nu abund de lucrari, dar nici nu imi permit sa fac serie. Cine mai lucreaza pe stoc in ziua de azi?

De aceea va spun, cine vrea machete tunate marca Prognosis, trebuie sa le procure singuri, apoi sa ma contacteze in privat pentru a discuta cum se procedeaza cu trimiterea lor, timpul de executie si pretul practicat.

Acum vreo 14-16 luni, le-am scris celor de la DeAgo si le-am propus o colaborare. Ei imi trimit machete cu defecte, din cele returnate de clienti, (si slava Domnului, au cu zecile), iar eu le fac reclama prin lucrarile mele, atat pe blog cat si pe numeroasele forumuri si grupuri unde sunt membru activ. Dupa vreo 6 luni mi-au raspuns ca nu-i intereseaza o astfel de colaborare. Dar m-au si atentionat ca sunt prea critic la adresa machetelor comerializate sub sigla lor… Pai cum sa nu fiu, cand unele dintre ele arata patetic~! ?!

In aceste conditii si in contextul economic gen “avantul-prabusirea”, lucrez mai rar, dupa posibilitati, fiindu-mi destul de greu sa comand machetele necesare la marea revista. Fireste ca nu refuz si comenzile de tunare, atunci cand clientii au machetele si le trimit la mine, si fireste la pretul care sa acopere macar investia materialelor si consumurile specifice. De cele mai multe ori, profitul nu exista. Spun asta, pentru a se intelege ca nu refuz comenzile, dar nu pot nici sa le fac pe un pret derizoriu si (chiar daca ma repet) va spun nu lucrez pe stoc si NU AM MACHETE DE VANZARE!

Ceea ce fac si postez, sunt dovezi ale capacitatii mele creative si exemple despre ceea ce pot face. Nu sunt machete de vanzare! Multe sunt unicate si probabil ca sa vor ramane. (Sper sa junga candva intr-un muzeu…dupa ce nu voi mai fi pe acest pamant tulburat de metehne si egoism, de invidie si incompetenta). Alte lucrari se preteaza la multplicare la preturi rezonabile. Se pot discuta dar numai prin mesaje private. Nu pe perete, nu pe comenturi in blog. Mi-a scris cineva, un anume Surdu Gigi, cum ca, oricat as cere eu pe o macheta marca Prognosis, este cineva care face cu 10% mai ieftin. Sa fie sanatos! Eu nu sunt la concurenta cu nimeni. Este loc pentru toata lumea! Dar nu inteleg de ce trebuie sa fim si rautaciosi?  Ma rog, puteam sa sterg comentul. Nu am facut asta. Este libertate si fiecare poate spune ce vrea pe blogul meu cu conditia sa nu ma injure.

Sunt si un om care nu renunta asa usor. Chiar daca nu sunt bogat, chiar daca sanatatea nu ma lasa in fiecare zi sa lucrez dupa cum as vrea. Mai am planuri multe de pus in practica, mai am puterea sa continui, chiar daca asta supara pe unii… Sunt si multi cei care m-au ajutat si carora le multumesc din inima. Cu machete, cu vopseluri, cu scule si unelte necesare modelismului. Cum as putea vreodata sa multumesc acestor oameni generosi? Poate doar prin a continua munca mea, asa cum ei se asteapta sa o fac. Si asa voi face! Promit solemn! Atat cat voi mai putea!

Celor care au rezistat pana la capat si au reusit sa citeasca pledoaria mea, le multumesc pentru rabdare si pentru intelegere. Celor care au dat deja un like pe facebook sau pe blog fara sa citeasca si care vor continua sa ma intrebe cat costa aia sau aia, le sugerez sa citeasca totusi textul de mai sus! Multumesc si celor care au inteles si care au continuat sa faca comezi la Atelierele PanArin. Pentru moment, e iarna si vopseaua cere minim 20 de grade ca sa prinda cum trebuie. Asa ca, machetele trimise spre vopsire vor fi lucrate la primavara. Sper sa integeti ca e pacat de munca sa fac ceva ce nu ar fi calitativ la exigenta pe care am ajuns sa o impun lucrarilor mele.

In rest, numai de bine!

Leave a response!

Adăugați un comentariu mai jos pe tema materialului prezentat.

Fiți amabili. Nu înjurați. Rămâneți pe topic. Fără spam.