Retro Skoda Karosa 706 R.T.O.
Dupa cum stiti, “Jelcz” erau autobuzele “Škoda”-”Karosa” 706 R.T.O. asamblate în Polonia! La noi nu au circulat decât cele ceheşti, adica Skoda 706 R.T.O. Macheta mea este un DeAgostini Polonia, deci un “Jelcz”. Dat fiind amintirile placute care ma leaga de acest vehicul indragit in copilarie, am decis transformarea lui in Skoda Karosa Retro.
Macheta, desi este un DeAgostini, arata impecabil. Este curat lucrata, chiar ingrijita si este dovada clara ca se poate daca se vrea! Nu am ce sa-i reprosez in afara de stergatoarele usor supradimensionate.
—————————————————————-
Sunt totusi cateva deosebiri esentiale intre modelul [olonez si cel cehoslovac. La interior, imediat dupa usa din spate, la modelele din Constanta era scaunul taxatoarei, “biroul” ei de lucru inconjurat de o cusca protectoare. Cine nu isi aminteste vestita sintagma : “Avansati inainte”, adresata calatorilor care stationau pe interval si astfel se facea inghesuiala la taxatoare. Mai apoi, in fata, scaunele secunde sunt orientate spre interior la macheta poloneza si sunt duble. La noi erau cate unul si orientate spre inainte.
La exterior, lampile fata erau albe, la macheta sunt galbene. Farurile la modelul romanesc nu aveau caus, ele erau la nivelul caroseriei, usor curbate dupa ea. Acest diferend va ramane neschimbat intrucat nu vreau sa polizez in caroserie. In rest este la fel, cu specificatia ca in Romania au circulat cu doua culori la bari, crem si rosu. Voi lasa portocaliu.
Asadar am trecut la demontarea interiorului spre modificare. Am decupat scaunele din fata, cele duble orientate spre interior si le-am modificat conform modelului de pe la noi. Apoi am confectionat cusca taxatoarei in spate, dupa care am vopsit scaunele cu maro, podelele cu gri si capota motorului cu maro. Am facut si manerele scaunelor cu nichel. Peretii de protectie de pe laterale erau la modelele din Constanta, din pal melaminat crem sau imitatie de furnir portocaliu. Eu le-am vopsit crem.
Am demontat toate geamurile si am facut chederele precum si ramele despartitoare din aluminiu (cu marker negru si respectiv bronz-aluminiu). Bordul a fost si el vopsit crem iar volanul, inconfundabil, alb fildes. Pe capota motorului era un mic tarc cu rama nichelata unde soferul isi tinea ziarele sau pachetelul de mancare, care se mentinea astfel cald.
Jantele rotilor au fost vopsite gri-olive, cum erau la noi, astfel se evidetiaza clar detaliile care sunt estompate de negrul initial. S-a vopsit cu argintiu si teava de esapament. Au fost conturate inclusiv chederele la parbrize si lunete. La final am confectionat atat numere de Constanta, corecte, cat si placutele cu traseul. Am ales linia care o foloseam cel mai des, traseul 4 Poarta 1-Palas, care ma ducea acasa!
Am sters sigla poloneza de pe laterale si am lipit autocolant cu ITC Constanta. Practic trebuia inscrisul cu A1 (Autobaza 1), dar aveam deja colantele facute cu A3, asa ca le-am folosit pe acestea. Am revopsit lampile fata cu argintiu (alb) si reflectorizantele laterale care trebuiau sa fie galbene. Am facut cu argintiu si cele doua trepte de pe bara, pe care se cocota soferul ca sa stearga parbrizele.
La final, macheta a rezultat aproape asa cum imi amintesc eu ca erau autobuzele copilariei mele. Pot sa spun ca este deja macheta inimii mele, care a retrezit copilaria de mult uitata. Sper sa va placa, iar daca nu, va rog sa nu dati cu pietre in pianist!
Leave a response!