Dacia unchiului Geo
Ceva vreme in urma, imi ascundeam fiinta coplesita de canicula si imi amageam oasele obosite de truda in camera cu aerul conditionat. Pe la amiza, cand motaiala imi dadea tarcoale imbiindu-ma la tarseala, zdranganitul telefonului a aparut ca o locomitiva disperata in linistea tihnei. De dincolo de neant, o voce feminina isterica ma ia repede, “-Esti Arin? Ia si vorbeste” si pana sa confirm, un bariton cunoscut ma interpeleaza: “Ba pramatie, tie chiar nu iti e rusine sa uiti de rudele tale? ” … stupoarea a facut imediat loc rationamentului si mintea mea, chiar daca nu a recunoscut vocea, a inteles amploarea evenimentului. Un singur om pe lumea asta indraznea sa ma faca pramatie pe fata. Unchiul Geo de la Tulcea, varul tatei, pescar inrait si sofer fumator de Carpati. “, Ba pramatie, zice el cu naduf, pai sa aflu eu de tine de la radio ma? Ca tu de cand ai plecat la Slobozia ma-sii nu ai mai dat un semn de viata. Mi-a zis colegii, ca unu Arin Panait de la Slobozia, face machete de masini romanesti. A auzit ei la radio! Asa e ma? “. Ptiu Drace, zic in mintea mea, uitai de el. De vreo 20 de ani! Puah cum trece timpul.
-Da bre, eu sunt!
-Ma gandeam io, ca unu e Arin Panait pe lumea asta, si ala mestereste ca tac’su. Pai sa uiti tu de brotacica mea ma? De ce nu faci si brotacica mea? “Brotacica” uitai si de ea. Prin 88-89, inainte de lovilutie, unchiul Geo castiga la Loz in Plic o dacie verde, 1300 cu imbunatatiri, de care a fost tare mandru, el avand un trabant cu care alerga prin delta toata vara, ca iarna statea acasa. Omul, pilot de elicopter, lucra in delta la stropit si toate alea la trestia de zahar. Familia a sarit pe el imediat, sa vanda masina si sa dea la fiecare cate ceva. Unchiul s-a tinut bine si a pastrat masina. Tanti Emilia, scorpia de la telefon, nevasta-sa, a tinut mortis sa faca scoala de soferi si sa conduca ea masina prin Tulcea, sa crape vecinele de invidie, dupa cum se lamenta. A facut scoala si mandra nevoie mare, a trecut pe numele ei masina, la figurat, punand stapanire pe ea dupa ce a lipit lamaia in geamuri.
Dupa revolutie, unchiul a “emigrat” in Germanica, de unde s-a intors dupa un an cu o mandrete de mertzan stralucitor, iar dacia verde, deja rablagita de proasta intretinere si manipulare sub papucul odios al Emiliei, a ajuns la mine, om care responsabil a reparat-o si a mai alergat-o vreo 6-7 luni, pana am parasit patria la randul meu. Dupa ce am vandut brotacica pe o nimica toata, sa am bani de tigari pe drum.
Iata ca dupa tratativele cu unchiul Geo, am reprodus verdeata asa cum imi amintesc eu ca era la vremea cand a ajuns pe mainile mele de sofer profesionist. Acum macheta troneaza pe biroul meu, alaturi de R5-ul portocaliu, pana la noi ordine din partea unchiului, pe care la final l-am chestionat:
-De unde ai bre numarul meu? Plin de mandrie mi-a explicat!
-De la radio! Ala care a facut materialul, e lipovean de-al meu. Pescar!
Pana una alta, la toamna trebuie sa zugravesc sigur. Vin unchiul Geo si tanti Emilia la Amara la tratament, si trec sa ma vada, mai mult pe brotacica si inevitabil pe mine. “Sper ca ai o nevasta frumoasa! Altfel jar mananci…” a incheiat unchiul Geo conversatia. I-am salvat numarul de telefon. Inca e din ala, de posta romana! In Delta nu au semnal!
………………………………………………………………………………………………………
Pe o caroserie de Dacia 1300 DeAgo, s-au montat bari nichelate de papuc, masca 4 faruri de papuc, roti de 1310, interior de 1310, lampi de 1310, stergatoare si oglinzi de 1300. Esapamentul si scutul argintate, manerele stralucitoare la usi, lamaia din geamuri si proiectoarele de sub bara, sunt aidoma cu cea care a fost candva “BROTACICA” unchiului Geo!
Leave a response!