Armata celor șapte papuci – 2
Incet dar sigur, ultima mea lucrare incepe sa capete personalitate. Macheta Daciei 1307 produs DeAgostini, se va transforma intr-o legendara duba de jandarmerie. Am continuat cu bula carosata, confectionand ramforsarile specifice. Cu peretii simpli arata foarte bine, dar perfectionistul din mine m-a impins spre mai mult. In fapt, o masinuta devine MACHETA atunci cand reproduce un model real. Pana atunci nu e decat o jucarie. Sigur nu va iesi perfecta. Nu exista lucruri perfecte, dar orice lucru poate fi perfectionat. Si nici nu pot pretinde de la mine sa fac lucruri perfecte in conditii de manufactura. Resturi de acetofan, carton, forex, bond gel, smirghel si multa migala. Pe final, posibil, sa iasa ceva cat mai aproape de realitate. Nu sunt un profesionist, dar am mari pretentii de la cei care se pretind asa ceva. Nu am tehnologie, dar am mari pretentii de la cei care au acces la ea si nu profita.
Am decis ca aceasta carosata sa reproduca o masina a jandarmeriei pentru ca am amintiri ce ma leaga de o astfel de duba. Mai toate reproducerile mele se bazeaza pe modele cu care m-am intersectat in viata mea tumultoasa. Si vreau sa fac cat mai multe. Atat sa ramana in urma mea, machetele mele. Multe sunt modele care nici macar nu mai se pot regasi la fier vechi. Ele au facut istora automobilistica a acestei tari. Au dus pe umeri economia Romaniei. Asta pana cand sa o distruga infaptuitorii democratiei capitaliste. Asa bune/rele cum au fost, economia tarii duduia pe rotile lor. Oamenii aveau case, locuri de munca si tara nu era inglodata in datorii. De aceea le respect. De aceea le reproduc!
Am trait la malul marii. Am vazut milioane de masini pregatite in portul Constanta pentru export. De mic am fost mandru ca sunt roman. Ca masinile romanesti plecau in toata lumea. Nu am cum sa nu le iubesc. PNL, PSD, PNTCD, PRM si alte partide nu au facut decat sa ruineze aceasta tara. Suntem liberi? Nu! Suntem iar scalavi! Platim datorii si vor plati si copii nostri. Guvernele, partidele, politrucii au distrus tara, au casat economia si au vandut-o pe nimic la fier vechi. Ca sa faca ei buzunarele pline. De aceea mie scarba sa mai privesc telejurnalele. Sa mai vad incompetenta ridicata la rang de ministeriat… Mie sila!
Primesc multe mesaje private. Unele chiar pe blog dar nu le aprob. Asta pentru ca nu imi convine sa fiu facut idiot, pomanagiu sau comunist chiar pe blogul meu. Regret ca numai astfel de indivizi se incumeta sa comenteze pe blog. Chiar daca pe FB sunt zeci de like-uri, blogul e baza si vizitele cu clikuri pe reclame din blog il mentin in viata. De acolo se platesc hostingul, domeniul, spatiul de publicare… Colectia mea se mandreste cu multe unicate, masini care nu mai exista in realiate. Dorinta mea a fost sa dau viata la cat mai multe astfel de reproduceri. Din pacate, viata bate filmul. Imi este din ce in ce mai greu sa imi implinesc visele. Machetele de baza costa, vopselurile si materialele, energia electrica, toate astea ma coplesesc. Nu voi mai putea continua multa vreme. Nu am resurse. Sotia spune ca trebuie sa fiu mandru. Sunt! Sunt mandru ce ceea ce fac, dar sunt umilit si rusinat de neputinta. Oboseala, starea de sanatate si de nesiguranta zilei de maine sunt coplesitoare. Nu poti fi capra raioasa dar cu coada pe sus. Imi stiu lungul nasul nasului.
De aceea cred ca foarte curand ma voi opri din aceasta minunata activitate. Nu mai am resurse. Poate cand si cand voi mai edita cate o piesa unicat. Dar nu cum vreau si cum am facut-o pana acum. In plus, mi-am pierdut prieteni pentru ca am criticat modele DeAgostini. Daca pretul prieteniei mele este tacerea, atunci chiar nu mai am nimic de spus@ Las lucrarile mele sa vorbeasca de la sine. Atat cat vor mai fi, atat cat voi mai putea. Dupa plecarea mea, toate piesele unicat vor ajunge la un bun prieten. El va sti sa le pastreze si sa le puna in valoare! Pana atunci, va las cu duba mea de jandarmerie. Traiasca România! La multi ani 1 decembrie, ziua natională a României. Fiti români! Până la capăt!
Salut,
Felicitari pentru tot ceea ce faci.
Nu esti singurul care gandesti asa si ai astfel de pareri.
Ne-am trezit odata in 1989,dar cum o facem foarte rar, o sa mai treaca mult timp pana sa se indrepte cate ceva, nu stiu daca noi vom apuca acele vremuri.
Nu stiu ce posibilitati ai, dar nu te lasa din ceea ce faci,suntem poate multi care am dori sa facem ce faci tu, dar posibilitatile noastre sunt si mai reduse , abia luam machetele iar pentru modificari iti trebuie foarte multe si foarte scumpe (vopseluri, adezivi, subansamble, … nu cele pecare le poti face singur).
Multa bafta si spor la treaba in continuare ,este o bucurie pentru noi cand vedem ce realizezi.
Colectionar
George Stefana
Multumesc din suflet! Ma voi stradui! Pe cat posibil…
Foarte frumos scris, deosebit de trist in acelasi timp. Multa sanatate, Arin!
Ne bucuram de fiecare data atunci cand vedem o macheta unicat, o miniatura personalizata, imbunatatita, modificata, iesita de la atelierele PanArin.
Ne face placere sa citim povestile sau intamplarile Prognosis aferente fiecarui model modificat.
Doamne Ajuta!
Domnule Arin,
Mesajul transmis de dvs. este trist, dar reflecta din pacate o realitate actuala.
O mare parte a oamenilor cumsecade ajung sa traiasca cu nesiguranta zilei de maine. Nu conteaza ce poti sa faci. Dupa ce ai trecut de o anumita varsta esti “tras pe linie moarta”.
Intr-o vreme in care peste tot sunt promovate nonvalorile speranta in mai bine se stinge incet si sigur.
Traiesc si eu aceiasi drama. Drama unui om perimat, a unui om care a crezut si crede in valorile adevarate.
Am ajuns sa regret vremuri de mult apuse care in perioada tineretii si copilariei mele ma dusesera la exasperare prin indoctrinare.
Ceea ce faceti dvs. domnule Arin este ceva extraordinar. Putini oameni mai au rabdare sa faca din niste miniaturi (unele din ele de o calitate initiala mediocra) adevarate bijuterii.
Urmaresc periodic blogul dvs. si admir de fiecare data cu placere ceea ce are finalitate in mainile dvs “de aur”.
Nu trebuie sa puneti la suflet criticile unor oameni “de doi lei” care nu au respectat si nu vor respecta NICIODATA munca adevarata. Munca facuta cu migala si cu sacrificii materiale si de multe ori in detrimentul sanatatii.
Voi incerca zilnic sa intru pe blog si sa ating bannerele stiind ca acest lucru ajuta la mentinerea blogului.
In cazul in care va pot ajuta cu ceva va rog sa ma contactati pe adresa de e-mail. (de exemplu machete DeAgo care nu vin in numar suficient in Slobozia sau materiale care va ajuta in munca si pe care le-as putea gasi in Brasov)
Va doresc multa sanatate si putere de munca.
Cu respect,
Dionisie Molnar
Buna seara,
Am citit articolul si este foarte trist, dar si foarte dureros.Din pacate este foarte greu chiar imposibil sa intretii o pasiune, cu atat mai mult sa fii sprijinit de autoritati in fructificarea si promovarea valorilor locale cat si nationale.Am constatat pe propria piele ca pana nu intri in “hora” nu ai sanse sa faci ceva sau mai bine spus sa realizezi ceva.Inca mai sper chiar daca vor dura foarte multi ani, sa reusesc sa infiintez un club de modelism feroviar.Multa sanatate, sa puteti realiza in continuare machetele mult indragite de cei cu adevarat pasionati de machete si nu de ura!!
Numai bine!
Leave a response!
Vanzari / Cumparari
Cuprins
Facebook
Forum modelism
Comentarii Recente
Arin Panait pe Facebook
Reclame
Posturi Recente
cele mai comentate
cele mai vizualizate