Povestea 3D a unei lucrari de amator fara pretentii
Printarea 3D este pionierat inca. Zilnic testez, incerc, fac compromisuri ca sa obtin cat de cat ceea ce vreau.
Nu reusesc totdeauna, am multe de invatat. Nimineni nu a trasat inca linii de lucru clare in ceea ce priveste aceasta tehnica. Poate peste vreo 10 ani ne vom aminti de aceste zile asa cum ne amintim de Pentium I, de 286 sau 486….
Elaborarea unor norme de lucru, a unor criterii foarte bine stabilite in aceasta noua metodata este in curs. Cei cativa care s-au incumetat inca testeaza. Nu e ste usor si de aceea inca nu pot da detalii clare despre ce fac si cum fac. Nu ca ar fi mare secret, dar inca testez. De la o zi la alta apar programe noi, metode noi in transferul de date criptice de la calculator la printer.
M-am apucat cal batran sa merg la trap. Nu stiu daca voi reusi sa tin pasul, dar cel putin am satisfactia ca am incercat. Nu sunt decat un amator, dar mandru de ceea ce face. Mandria e un pacat omenesc, e drept. Dar ce sa fac. Sunt si eu om. Si reinterez, sunt constient ca lucrarile nu sunt perfecte. Nici nu am spus vreodata asta, iar eu sunt un amator.
Voi continua insa lucru si voi cauta sa invat cat mai mult si sa perseverez in ceea ce fac.
Pentru inceput iata scurta poveste a unei cabine.
Leave a response!