Home » Camioane

Albă ca laptele si cele șapte bidoane

1 March 2015 No Comment 4,240 vizualizări

Șapte pe-o parte! Adicatelea vreo paisperezece bidoane vor dota noua macheta unicat marca Prognosis realizata in atelierele PanArin din Sloboxia al carei inceput a fost prezentat in articolul Laptareasa de serviciu

Camionul de tip SR 131 Carpati, a fost produs din anul 1960 cu o sarcina utila de 3 tone (4×2, axa spate cu roti duble, prinderea jantei cu 6 prezoane). Cabina acestor modele a fost proiectata de francezii de la Chausson Plant, motorul fiind un V8, benzina, dezvoltat pe baza unei licente Ford, de 5025 cmc, 140 CP, cutie de viteze cu 4 trepte, treptele 2, 3 si 4 fiind sincronizate, o vitexa maxima de 90 km/h si un consum de 25 l/100km. (sursa: Automobile Romanesti)

Macheta este realizata prin combinatia tehnologiei de printare 3D asigurata de RoboFun Romania si a pieselor facute din Forex (comatex), ABS sau cartele telefonice si diverse alte materiale casnice, dupa un proiect home made marca Prognosis 2014.

Macheta reproduce un camion de lapte din vremurile in care ICIL Constanta era prima fabrica de industrializare a laptelui din Romania….

Pe mormântul ICIL-ului autohton, fosta întreprindere de colectare şi industrializare a laptelui din judeţul Constanţa, românii se îmbulzesc acum să cumpere produse semipreparate şi congelate din import. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ De la Constanţa, pentru Sabina Elena. Studenţii de la Marină fac marş … Un bărbat şi două femei, găsiţi morţi la Viişoara Un deputat arădean a băut lapte românesc într-o conferinţă de presă. A… Cele mai importante unităţi industriale ale judeţului Constanţa sunt acum amintire. Puţine au rămas să continue tradiţia unei epoci „de aur“, când românii trăiau din ce produceau la ei în ţară, ba aveau de dădeau şi la alţii. Într-un volum editat în 1972 de Comitetul Judeţean pentru Cultură Constanţa, intitulat „Localităţi din judeţul Constanţa“, sunt enumerate principalele întreprinderi locale din reşedinţa de judeţ. Acestea existau la acea vreme de plin avânt comunist: Şantierul Naval Constanţa (SNC), CET, Combinatul pentru exploatarea şi industrializarea lemnului, Fabrica de celuloză şi hârtie, Întreprinderea integrată de lână, Întreprinderea textilă Dobrogeana, Întreprinderea de industrie a cărnii, Întreprinderea de colectare şi industrializare a laptelui (ICIL), Fabrica de bere, Fabrica de ulei, Întreprinderea Energia, Întreprinderea de prefabricate, Fabrica de pâine Dobrogea. Unele au fost privatizate (SNC, Berea, Uleiul, Pâinea, Prefabricatele) şi îşi continuă obiectul de activitate. Altele au fost cumpărate, dar şi-au schimbat specificul aproape în totalitate. Dar cea mai tristă soartă a avut-o ICIL-ul, întreprinderea de lapte care producea toată gama de produse lactate – brânzeturi, îngheţată, unt etc. A fost distrusă până la temelii, fiind tratată strict ca pe o afacere imobiliară. Fabrica ocupa 17.200 metri pătraţi într-o zonă rezidenţială a Constanţei, aproape de Gară, lângă Liceul Ovidius. În 2002, unitatea a fost vândută de Statul român, prin APAPS, unor nemţi contra unui preţ derizoriu. Falnicul complex a ajuns o ruină din care s-a vândut pe bucăţi aproape tot, iar ce nu s-a vândut a fost furat de ţigani cu căruţele. Presa vremii (Ion Tiţa Călin, în ziarul Cuget liber din 11 septembrie 2003) consemna că „Fabrica de lactate ICIL a fost revândută şi demolată“. „Veniturile din exploatare ale fabricii au fost de 3,2 miliarde lei, iar cele excepţionale, din vânzarea de bunuri de patrimoniu mobil şi imobil, au fost de 10 miliarde lei“, scriu ziariştii. La momentul privatizării, ICIL-ul avea datorii de 17 miliarde lei, astfel că noul proprietar avea toate motivele să justifice vânzarea pe bucăţi pentru recuperarea banilor. După ce s-a vândut tot ce era de vândut de pe teren, după ce s-a furat tot ce era de furat, investitorul n-a mai avut mult de lucrat. Terenul era deja curăţat până la rădăcini ca după atacul unor termite. În iunie 2006 a fost pusă piatra de temelie a hipermarketului Kaufland, pe o suprafaţă construită de 6.000 mp, restul fiind locuri de parcare. Investiţia a fost de 8 milioane euro şi a dat de lucru, permanent, la 200 angajaţi. ICIL-ul nu mai există decât în amintirea constănţenilor şi a turiştilor pentru care clădirea era un reper în peisajul urban. Pe mormântul ICIL-ului autohton, românii se îmbulzesc acum să cumpere produse semipreparate din import. Fostele mândrii industriale ale Constanţei

Citeste mai mult: adev.ro/mk2oe1

Leave a response!

Adăugați un comentariu mai jos pe tema materialului prezentat.

Fiți amabili. Nu înjurați. Rămâneți pe topic. Fără spam.