Home » Editorial

Aruncatul cu pietre – sport national

14 April 2013 2 Comments 1,468 vizualizări


Sunt un om temperamental, uneori irascibil dar rational. Prin venele mele curge sange latin, nemtesc, bulgaresc si grecesc, a amestecatura care razbate sarcastic si definitiv prin actiunile mele.  Mostenesc se pare pasiunea si talentul tatalui meu, Panait Nicolae, de a mesteri si bricola orice imi cade prin mana. Imi plac provocarile si imaginatia ma ajuta sa depasesc obstacolele tehnice sau pecuniare de cele mai multe ori.

Peste toate astea, dincolo de dedicatia mea proiectelor pe care le intreprind, ma mai impinge si dorinta de a impartasi altora din experienta mea. Tehnologia si internetul imi permit ca lucrarile mele sa fie cunoscute unui public larg, doritor de cunoastere. Mai am si inclinatia pentru scris izvorate probabil din anii lungi de jurnalism. Toate astea le-am pus in ultimii ani in serii lungi de articole detaliate despre proceduri si metode de lucru izvorate din mintea mea, pentru a rezolva practic, fara mari cheltuieli, probleme de creatie, tunari si modificari machetistice, atat in modelismul feroviar, cat si in cel auto – in ultimii ani. Nu am vrut sa tin pentru mine. Am cautat sa impartasesc si altor pasionati din cunostintele si experienta mea. In articolele mele m-am adresat in special colectionarilor si modelistilor care nu dispun de mari resurse financiare pentru aceste hobby-uri destul de costisitoare.

Am impartasit metode de lucru, tehnici si trucuri diverse, pentru ca oricine sa poata pune in practica mestesugaria modelistica la el acasa. Pentru toate astea, am sacrificat timp! Mult timp! In loc sa ma dedic exclusiv lucrarilor, pentru ca mai apoi sa ma laud cu trei poze, eu am facut si partea de informare, documentare si editarea a materialelor explicative de multe ori foarte detaliat. Nu am castigat financiar si nici nu am urmarit asa ceva in toti acesti ani. Si credeti-ma ca nu  e usor sa te opresti din munca, sa faci poze, sa aduni materialul, sa editezi texte explicative, pentru ca mai apoi sa le promovezi pe blogurile personale, pe forumuri si in ultima vreme pe prea circulatul facebook. Pentru ca textele sa nu fie anoste, sufletul de jurnalist din mine a inventat deseori povesti, in jurul carora am tesut istoria lucrarilor. As fi putut sa fac altceva, mult mai simplu si mai larg raspandit. Sa ma dedic numai lucarilor, iar la sfarsit sa postez trei poze si un text de genul: “Iata ce am facut eu! Vrei si tu, contacteaza-ma!”… Dar nu am procedat astfel.

Pentru cine nu stie cata munca este in spatele unei postari detaliate a unei lucrari, vorbele mele pot parea banale. Ce mare lucru sa scrii o poveste? Chiar asa, ce mare lucru! Ia incearca tu, carcotasule care esti obisnuit sa primesti mur-in-gura, gratuit, tone de informatii! Pune mana si desfa un produs, pune-ti imaginatia in joc, talentul la treaba, inoveaza, construieste, modifica, aplica, testeaza, ruleaza… Nu uita sa faci poze in toate etapele, sa iei notite, sa filmezi! Dupa toate astea, dupa ore lungi in scaunul de la atelier, treci matale la calculator, desfa informatiile adunate. Catalogheaza, editeaza, construieste un material si apoi publica gratuit pe cat mai multe forumuri, fara egoism, pentru ca toata lumea sa primeasca informarile tale la timp si in mod egal! Abia dupa ce fac toate astea, timp de peste 5 ani, abia dupa ce ai la activ peste 300 de lucrari diferite, inedite, bazate pe mintea ta, abia dupa ce realizezi peste 1200 de postari pe subiectele tale, (nu trei vorbe si doua carcoteli aruncate pe posturile celor ce muncesc cu adevarat si stiu in ce directie se infileteaza un surub), abia dupa ce aduni cei 5000 de fani pe profilul tau de facebook, abia dupa ce blogurile tale fac trafic natural de minim 200 de vizitatori unici pe zi, abia dupa ce ajungi ca vorbele tale sa fie citite in peste 10 forumuri de specialitate, abia atunci vei avea dreptul, tu carcotasule, sa ma diseci, sa ma ungi cu untura carcotelilor si jignirilor tale si sa ma arunci haitei dezlantuite, care abia asteapta sa prinda o bucata a posteriorului meu ca sa ma muste adanc!

Aceste din urma vorbe vin din sufletul meu dedicat muncii, dar amarat de remarcile si injuriile aduse de cate un neica nimeni, care in viata lui nu a avut curajul sa traga o linie dreapta si sa scrie pe de o parte realizarile si pe de alta esecurile si caruia macar sa-i dea egal….  pe cate un forum la a carui faima si credibilitate au contribuit lucrarile mele fara echivoc!

Eu am avut acest curaj, am muncit si am oferit si altora posibilitatea de a admira ce am facut si de a transmite prin postarile mele curaj celor ce ar vrea sa faca dar nu au experientat. Am deschis multe drumuri multora si am inspirat zeci de oameni cu lucrarile mele. Am insuflat curaj nenumaratilor mei fani, care ma respecta si care citesc pe nerasuflatele textele mele, fara sa aiba pretentii sa li se faca articole speciale, dedicate forumului in care ei isi petrec ziua si noaptea vanand oameni ca mine.

Nu am avut niciodata pretentia ca materialele mele sa fie platite, chiar daca ele au adus trafic, membri si nume forumului respectiv. Nu am dorit in sufletul meu decat cel mult sa fiu respectat pentru ceea ce fac, pentru timpul acordat editarilor si postarilor mele in beneficiul membrilor acestor forumuri. Dar sa ajungi intracolo incat sa imi ceri sa respect comunitatea care ma face vraiste, care ma improasca cu noroi pentu opiniile mele, sa ajungi sa spui ca lucrarile mele nu sunt decat muraturi pe o diorama cat usa de la sufragerie, e prea mult pentru mine. Nu merit asa ceva si sunt constient de valoarea mea. Nu vreau statui! Nu vreau laude. Vreau doar respect pentru munca mea.

In acest context, am decis unilateral sa nu mai fac asa ceva. Voi proceda asa cum fac altii! Ma voi dedica numai muncii mele, numai creativitati si inventivitatii cu care ma impic in  lucrarile mele. Punct si atat! Pe forumurile unde sunt si am fost respectat, voi pune pozele cu rezultatul lucrarilor si atat! Pe cele unde am fost batjocorit, nici macar nu voi mai intra.

Din toata mizeria asta, vor pierde doar membrii care erau chiar interesati de lucrarile mele. Oameni care nu scriu niciodata ceva, oameni care nu comenteaza si nu dau cu pietre ca sa faca postari la numar. Acestia vor pierde. Dar nu este vina mea ca moderatorii sunt parte cu carcotasii si sunt moderatori doar cu numele. “S-a suparat ca vacarul pe sat” – vor zice carcotasii! Asa, si? Eu nu am nimic de pierdut! Am studiat traficul blogurilor mele si chiar m-am minunat. Tocmai acele forumuri cu pretentii, daca au o vizita doua pe zi e lucru mare. Asta pentru ca in grandomania lor, ei isi imagineaza ca li se cuvine tratament aparte. Pentru ei eu trebuie sa pierd zile intregi ca sa fac materiale aparte, sa postez toate pozele numai la ei in pagini, sa imi dedic timpul ca sa raspund comentariilor rautacioase si sa ma ploconesc umil la injuriile lor!

Nu multumesc! Am blogurile mele, am fanii mei, am vizitatori dedicati. Cine vrea sa imi cunoasca opiniile, lucrarile, realizarile, stiu unde sa ma gaseasca si pe ce link sa dea like! De azi incolo, Prognosis nu se mai umileste la Inalta Poarta! Nu am muncit atatia ani pentru ca mai apoi sa fiu linsat pentru criticile mele la adresa DeAgo sau mai stiu eu ce produse rebutate. Voi continua sa imi impartasesc experienta aici, pe blog si pe contul meu de facebook!

Imi cer iertare celor ce vor fi nedreptatiti in urma deciziei mele, dar nu vreau sa fiu zilnic suparat de cate un nimeni care se crede zeitatea carcotelilor si care indrazneste sa ma faca una cu pamantul iar mai apoi cere sa fie respectat ca membru al unui forum! Nu pot sa respect nemernicia! Dar ei sa nu uite ca la faima acelor forumuri au contribuit si sutele mele de postari de materiale reale, editate migalos si atent, nu comentariile inutile si sterile ale unor pusti rasfatati ascunsi in spatele unor pseudonime pompoase!

Celor care au inteles, le multumesc! Celor care nu au inteles nimic, la redevere! E nebun acela care incearca sa multumeasca pe toata lumea!

2 Comments »

  • Lucian Mihai said:

    ……”nu trei vorbe si doua carcoteli aruncate pe posturile celor ce muncesc cu adevarat si stiu in ce directie se înfiletează un surubˇ……MAGNIFIC!!!!!!!!!!!!….asta am să o plagiez cu nesimțire şi eu chiar dacă nu este frumos: Vino să mai vorbim după ce sti in ce directie se înfiletează un surub!!!…

    “Celor care au inteles, le multumesc! Celor care nu au inteles nimic, la redevere! E nebun acela care incearca sa multumeasca pe toata lumea!” …..trebuiesc mulţumiţi doar cei ce merită şi mai ales trebuie mulţumit cel care îi mulţumeste pe cei care merită! Felicitări pentru lucrări! …nu vă enervați….”e mulţi şi e proşti”!!!

  • Tanu said:

    Buna ziua,
    Nu va suparati pe cei care incearca sa realizeze o “conexiune” cu dumneavoastra si nu faceti greseala sa bucurati carcotasii.CONTINUATI CE ATI INCEPUT MERITA TOATE LOVITURILE SUB CENTURA.La revedere si multa sanatate.

Leave a response!

Adăugați un comentariu mai jos pe tema materialului prezentat.

Fiți amabili. Nu înjurați. Rămâneți pe topic. Fără spam.