CT 02 GKJ
Astazi am iesit din priza BUCEGI pentru o zi de amintiri… Nostalgia m-a cuprins aseara cand am desfacut coletul din Germania. Stiam ca aduce ceva ce imi doream de mult. Cea mai indragita dintre masinile pe care le-am avut. Un CITROËN C15 rosu ca focul. Cu mainile tremurande am pipait jucaria si o lacrima bajguia pe sub pleoapele obosite. Macheta de pompieri imi trezea multe amintiri. Am avut 2 astfel de masini. Una pe alb, pe care mi-au furat-o niste romani in Franta in 1992, si una rosie cu care am venit in tara. Era prima C15 din Romania. Stiu asta precis pentru ca la Registrul Auto nu aveau omologarile pentru ea. A stat 3 zile la ei pentru masuratori si omologari. Era ultimul racnet atunci, in 1993. Avea 5 viteze pe inainte, aer conditionat si sistem de pager inclus in bord. Canapeaua din spate se rabata si devenea furgoneta. Doamne cat am mai alergat masina asta in tara. Cand a crapat delcoul, a fost mare belea. Nicaieri nu exista piesa. Am comandat la Bucuresti sa fie adusa din Franta si nu s-a potrivit. Pana la urma, un meserias destoinic de la un service din Constanta, a improvizat ceva fabulos. A facut un ax la strung si a cuplat la un delou de Dacia 1310. Au anulat aprinderea electronica ca nu se pupa cu el si apoi saptamani in sir ma tot duceam la ei sa regleze avansul. Nu a mai fugit niciodata ca inainte dupa aceste modificari… 🙁
Odata, am mers cu familia la camp la sapat via la Fetesti. S-a rupt o planetara in mijlocul campului. 3 luni a stat saraca in fata blocului si s-a umplut de praf pana a venit o planetara din Franta. M-a costat un cap de planetara cat un set de planetare de Dacia…. Nu mai vorbesc de cuzineti. Inca mai am in dulap un set de cuzineti. Multe aventuri am avut cu ea. Chiar foarte multe.
Asadar am trecut la fapte pentru a transforma macheta de jucarie in ceea ce trezea amintiri in mintea mea. Am sters inscrisurile de pe ea si am analizat ce trebuia sa modific. Masinuta era practic o jucarie, mai putin o piesa de colectie. Avea oglinzile lipsa si un decupaj patrat in geamuri acolo unde trebuiau sa fie oglinzile. Fara discutii, prin metode specifice, am decupat geamurile ciudate si am montat alte geamuri intregi. Am montat de asemeni si un stergator de parbriz adecvat. La faruri am vopsit partea de semnalizare exact asa cum era la masina mea. Am facut chedere la toate geamurile si la duba am imitat separatorul de geamuri, pentru ca unul din ele culisa pentru aerisire.
Lampile din spate au fost si ele colorate corespunzator. Dintr-o toba de Dacia DeAgostini am facut esaparea. Am suflat jantele cu argintiu. La interior am adaugat podea unde lipsea si am facut cutia de mascare dintre scaune, pe care am montat schimbator de viteze si frana de mana. Am confectionat si canapeaua din spate si apoi am vopsit in doua nuante de gri interiorul, asa cum era in realitate. Am scos girofarul si dupa ce am acoperit gaura ramasa am revopsit plafonul. Din bolduri si oglinzi printate 3D la RoboFun, am facut oglinzile cu brate mari asa cum avea masina originala. La final am inscriptionat numerele de inmatriculare. Masina mai avea niste inscrisuri cu capacitatea de carat si alte informatii utilitare, dar pe care le voi printa cand va sosi noua imprimanta laser intrucat au litere foarte mici si trebuie rezolutie buna la printare, pe care LexMark-ul meu vechi nu o poseda.
Gata sa imi aminteasca de vremurile mai bune, macheta troneaza pe biroul meu, in fata calculatorului, de unde nu va mai pleca niciodata. Mai am de procurat varianta alba si ultima masina pe care nu o am in colectie, masina copilariei, o Skoda albastra, poreclita Zambilica de catre tatal meu. Multumesc prietenului din Germania care mi-a facut o mare bucurie!
Leave a response!