Machete Auto

“Nea Alecu, Nea Alecu, tunde oaia si berbecu'” strigau cat ai tineau puterile, draci de copii, atunci cand prin curtea lui batranul taximetrist Alecu Marin isi facea de lucru pe la masina sa rosie. “Improvizata mea”, dupa cum ai spunea el cu mandrie. Omul fusese taximetrist si iesise la pensie. Toata viata o petrecuse la volan pe strazile Bucurestilor ducand clientii care incotro. Purtase cu dansul oameni grabiti, cheflii si bolnavi, oameni de toate felurile. Meseria si-a facut-o mereu cu drag, chiar daca a condus pe rand un taxi rusesc Volga M21, mai apoi o Dacia 1300, 1310 si o Liberta. Cu cea din urma, avea o experienta stranie. Se pregatea de ultima zi de munca, ziua iesirii la pensie. Colegul sau de tura, un tinerel, proaspat titularizat, trebuia sa vina cu masina la locul de schimb de tura, undeva langa Herastrau. Batranul astepta priponit de o toneta de inghetasa si se desfata cu un cornet plin de racorosul preparat de cacao si vanilie, asa cum ai placea lui. Vorbise de la telefonul public cu dispecera, duduia Zamfira, o femeie frumoasa, durdulie si tare tepoasa, pe care o rugase sa-i anunte schimbul unde sa se gaseasca cu el. La colt, deodata o vede. Masina lui, venea zorita la locul de intalnire. Agale, Nea Alecu savura ultimile bucatele de inghetata si tacticos, stergandu-se pe maini, se departa de toneta si porni sa traverse strada sa iasa in calea schimbului pe trotuarul de vizavi. Nici nu avu timp sa faca doi pasi in strada cand auzi izbitura. Taximetristrul grabit a vrut sa taie strada si sa ajunga langa toneta de inghetata, cand fara noima a intrat in plin in dugheana cu dulciuri reci, chiar in locul in care cu 5 secunde inainte statuse sprijit Nea Alecu… Nu a murit nimeni, dar biata lui Liberta era facuta praf pana sub parbriz. Cedasera franele, dupa cum avea sa afle Nea Alecu. Si indragise mult masina. Atat de mult incat atunci cand a auzit ca va ajunge piese de schimb, Nea Alecu s-a prezentat la tovarasul director, (padon, era deja domn acum, nu mai era tovaras cu muncitorii), si a cerut sa cumpere el resturile masinii. Erau alte vremuri. Dupa revolutie cam fiecare facea dupa capul lui. Strictetea licitatiilor si a caietului de sarcini nu erau inca imaginate de birocratia acelor vremuri. Nu stiu cu cat a luat batranul relicva fara motor, dar din ziua aceea il vedeai numai in curte sau in garaj trebaluind, sudand, taind cu flexul. Din carcasa Libertei si din vechea lui Dacia 1310, batranul a combinat ceva unic!

Copii nabadaiosi din cartier continuau sa-l tracaseze cu strigatele lor. Batranul lucra impenetrabil cu un zambet in coltul gurii. Dupa o vreme, un vecin a tractat lucrarea sa la vopsitorie si intr-o zi a adus-o inapoi, vopsita proaspat, rosie si stralucitoare, o dacie nemaivazuta. Batranul combinase piese dupa mintea sa si revitalizase masina lui de serviciu. “Improvizata” era gata sa ia Bucurestiul in roti. Si chiar imi placea mestereala batranului. Nu am uitat nici detaliile si nici numarul masinii sau figura simpatica a taximetristului pensionar, plina de satisfactie atunci cand ieseam la poarta, iar el, saritor, se oferea sa ma duca prin Bucuresti pentru o suma modica. Probabil in amintirea vremurilor cand practica meseria de taximetrist.

Apoi am plecat din Bucuresti, nu am mai auzit de Nea Alecu si de nici de Dacia lui improvizata. Anii au trecut si acum, cand invart bucatile de machete decupate in maini, imi amintesc de masina lui Nea Alecu. caut prin cutii si gasesc bucatile necesare. Fericit pun mana pe traforaj si…. gata! Improvizata lui Nea Alecu pleaca la vopsitorie, precum cea reala, parca mai ieri! Am cautat sa imi amintesc detaliile si sa le pun pe macheta. Imi lipseste doar catelusul de plus maro care isi balanganea capul pe postamentul de sub haion! In rest, Nea Alecu, daca mai traiesti, masina ta e miniatura in vitrina cu amintiri de la Slobozia…

Totodata, daca tot am avut operatiunea Dacia 1320, am profitat de ocazie si am argintat oglinzile farurilor la macheta de colectie Dacia 1320 Degostini.

• Grupul Arin Panait Prognosis
• Pagina FB Arin Panait Original