Machete Auto

Pe la 4-5 anișori, eram un Zgăbeață Iftode plin de nazbâtii și fără astâmpăr… Curios cum mai am încă amintiri foarte clare, deși uit unde mi-am pus telefonul sau ochelarii din 2 in 2 minute… Nu am uitat insa bacania de peste drum, din Constanta anilor 66-67, cea de langa carciuma “La Botul calului”, bacanie detinuta de un turc ciung si un sîrb simpatic și glumet. Turcul statea la tejghea iar sîrbu facea aprovizionarea. El aducea in fiecare zi aproape, marfa cu dubita lui, o frumoasa Zastava 1100T2, exact in culorile celei pe care, cu drag, amicul Peter din Covasna, mi-a daruit-o ieri fara sa-i cer eu asa ceva. Imi amintesc ca si ieri, cum tragea el masina pe straduta laterală si deschidea usa glisanta ca sa descarce marfa. Sunetul usii ruland il am si acum in minte. Ca la reflexele lui Pavlov, cand auzeam sunetul, imediat percutam. Ieseam in strada, si asteptam cu nerabdare pe cineva sa ma traverseze Bulevardul Tomis. Deseori sîrbul ma vedea si ma traversa el. Primeam covrigi calzi dobrogeni, un pahar de braga, dar mai ales un sirag de zahar sticla (kandel), cu care ma desfatam toata ziua. Dubita este de neuitat. Stiu ca avea o sigla cu doua spice de grîu incrucisate și un inscris sub ea. Desi am stiut sa citesc de la 5 ani, nu imi mai amintesc insa ce scria pe dubița sîrbului… Ieri, amintirea  dubitei s-a declansat puternic la desfacerea coletului surpriza de la amicul Peter. Macheta trona in mijlocul cutiei. Cu mainile tremurande am desfacut ambalajul si am privit minute in sir jucaria.

Filmul copilariei mele fericite, cu sotronul desenat pe trotuar, cu trotineta spijinita de gardul de beton al casei, fara telefon, fara televizor, doar difuzorul de auzea cu muzica populara din cuiul in care statea agatat la coltul casei de catre bunicul meu, croitor in Armata Populara Română, care scotea masina de cusut vara in curte si lucra sub cerul liber pantaloni si vestoane kaky! Un lavoar de fier forjat, era rasturnat pe o parte in curte, o scandura pe el era canapea, iar cercul de pus ligheanul devenea astfel la orizontala volanul a ceea ce in imaginatia mea reprezenta dubita sîrbului.

Cat era ziua de mare eu caram imaginar marfa cu ea prin curtea de pe bulevardul Tomis…. Acum am dubita in colectie! Multumesc Petter, nu stii cate amintiri ai declansat in mintea mea si cata nostalgie mi-a cuprins inima la vederea machetei. Nu sunt un nabab, nu invart milioane, dar sunt cel mai bogat om din lume. Am cei mai valorosi prieteni, cea mai scumpa sotie si cele mai nepretuite amintiri!

PS – ambalajul este inscriptionat cu sigla DeAgostini si text in limba romana…

• Grupul Arin Panait Prognosis
• Pagina FB Arin Panait Original